Leelooceafarul

Mami ma face sa rad in hohote cand se apuca sa imi spuna poezii...dar nu rad la orice poezie, sa nu ma intelegeti gresit, e una mai presus de toate, ca e vorba de o preafrumoasa fata care s-a indragostit. Si a apucat-o dragostea tocmai cu Luceafarul, auzi tu, normal ca te bufneste rasul! Si uite asa mami spune si tot spune ce facea fata aia in povesti si eu rad in hohote, ca e de ras, nu?! Dar a fost odata mai presus de toate datile, ca mami de fericire ca eu rad m-a ridicat repede in brate sa ma pupe si eu atunci - behehe - i-am dat lapticul inapoi pe fata, ca sa mai taca si ea cu poezia asta, ca m-a zapacit! Si am reusit, a tacut, dar a bufnit-o si pe ea rasul de lapticul meu :) Si uite asa Leeloocefarul a facut-o si pe mami sa rada!

Sunt Adela Ecaterina!

Sa va zic ce am patit eu pe 30 noiembrie, ca de cand nu ne-am vazut, multa vreme a trecut... Pai m-a dus nasa mea intr-un loc plin plin de luminite frumoase si de lume, m-a dezbracat si m-a dat unui nene chel si cu mainile reci! Ce suparata am fost, ca nenea m-a bagat intr-o oala mare si m-a ametit acolo, de parca eram o ratusta zapacita! Si noroc ca m-a luat nasa mea repede si m-a imbracat gros, ca apoi m-a plimbat pe acolo pe la luminite si am tras si eu o dusca mica, sa imi revin! Hai ca pana la urma nu a fost asa de rau, chiar daca am tras niste chiote si suspine, a trecut repede si am plecat sa petrecem. Adica oamenii aia multi s-au dus sa traga si ei cate o dusca (invidiosi pe mine :) si eu am ramas cu lapticul. Cica acum, dupa oala aia mare cu apa, lumea imi zice Adela Ecaterina. Dar sa va spun un secret - mami si tati, cand ma spala in cadita mea seara, tot Leeloo imi zic!